Entertainment

Costel Pătrășcan este un observator atent și inteligent a ceea ce se întâmplă în România. Și are o remarcabilă viteză de reacție, comentând aproape instantaneu, prin intermediul unui desen, căruia îi asociază de obicei și câteva cuvinte, fiecare nouă situație din viața noastră. Desenul este neglijent-generos, plin de farmec, iar cuvintele ‒ folosite cu precizie, de un bun cunoscător al limbii (și al literaturii) române. Dar luate împreună, și desen și cuvinte, își măresc spectaculos expresivitatea, se transformă într-un cocteil-Molotov în lupta cu prostia și imoralitatea.

Nimic nu pierde din vedere Costel Pătrășcan. Nu m-aș mira ca acolo, la Brăila, unde locuiește acest fără egal caricaturist român, să aibă un turn de observație înalt, de pe care își plimbă privirea asupra întregii țări. Când mănânc pe ascuns prăjituri, pe care mi le interzic medicii, sau când stau de o vorbă cu o tânără autoare de versuri, deghizat în critic literar, simt o mare încordare, știind că există riscul să fiu văzut, de la distanță, de Costel Pătrășcan. Am și apărut în câteva caricaturi ale lui, dar până în prezent, din fericire, numai ca personaj pozitiv. Poate că ațipise tocmai în momentele în care ar fi putut să mă prindă în flagrant delict. Sau poate că închisese ochii din prietenie.

De fapt, miza lui Costel Pătrășcan este mult mai mare. El privește cu toleranță și cu o secretă simpatie obișnuitele păcate omenești. Pe el îl preocupă cu adevărat problemele mari ale societății românești, acelea din cauza cărora România are ‒ ca destin istoric ‒ mai puțin decât merită.

Costel Pătrășcan a adus un suflu nou în caricatura românească. I-aș spune la rândul meu, modificând puțin versul lui Nichita Stănescu: „Ce bine că ești! Ce mirare că ești!”

"Scris de - Alex Stefanescu"